Nu crèdem că este o noutate pentru nimeni faptul că foarte mulți dintre medici primesc salarii extrem de mici și se descurcă cât se poate de greu în viața de zi cu zi. Nu mai reprezintă de mult o noutate, ca să nu mai spun despre alte categorii socio-profesionale care trăiesc la limită. Nu sunt bani, nu este dorință, nu este interes din partea celor care ne conduc destinele pentru a avea o Românie sănătoasă, în care să îți dorești să trăiești. Ne uităm inutil la televizor și la știrile online care prezintă declarații sforăitoare ale politicienilor. Mai că-ți vine să crezi că ceea ce declară este adevărat. Numai că apare câte o postare pe facebook care dărâmă întreg eșafodajul minciunii. În urmă cu două zile, un medic a avut o postare cât se poate de interesantă și de dură, care a atras foarte multe comentarii ale cititorilor. Mulți dintre ei i-au recomandat medicului să plece din țară, în Irlanda, Canada, Marea Britanie etc., însă au fost și postări care i-au atras atenția că și aici, în România, există soluții salvatoare. A primit oferte de a se muta în Capitală sau la Moinești, unde este nevie de medici și li se oferă și condiții omenești de viață. Însă iată postarea doctorului Buliarcă Alina: ”Sunt medic. Și…cui îi pasă? Am 35 de ani, sunt medic specialist gastroenterolog. Am ajuns aici prin muncă, multă munca. Am intrat la unul dintre cele mai bune licee din orașul natal (n.r. – Brașov) dând examen de admitere. Am terminat liceul printre cei mai buni elevi. Am intrat la medicină dând examen de admitere, nu concurs de dosare. Am terminat cei 6 ani de facultate cu media 9.72 la examenul de licență. Am fost între primii 50 de oameni la examenul de rezidentiat în 2007. Urmează 5 ani de rezidentiat, 2 copii și în aprilie 2017 marele examen: specialitatea. După examen, înscriere în Colegiul Medicilor : teste pentru sifilis, TBC, examen psihiatric…. Depus CV-uri cam peste tot pe unde puteam. Înscriere la AJOFM, măcar contribuțiile să le am asigurate. Deci 11 ani de studii superioare terminate cu..șomaj. Se poate mai rău? DA. Interviu la o clinică privată. O lună de ținut în șah. Ne pare rău, angajăm pe cineva cu mai multă experiență în endoscopia intervențională. Alternativa? Mă înscriu la doctorat. Domeniu de interes, nu pierd contactul cu lumea medicală. Locuri limitate la buget. Intră “cine poate”. Taxa pe an 5000 ron. Hai că nu-i chiar așa de mult, pentru educație merită. Intre timp începe cursul de competențe pentru ecografie – partea 1 -3000 Ron. Dacă trebuie, trebuie. Am posibilitatea să fiu cadru didactic asociat la Universitate – o sursă de venit. Mi se atribuie 5 ore pe săptămână, 38 Ron ora. Cam 20 de ore pe lună, după ce se rețin contribuții am rămas cu 533 Ron. Nu vorbesc de orele suplimentare care nu pot fi plătite “ pentru că vi s-au atribuit doar 5 ore “. Venit net luna decembrie 400 Ron. Ore efectuate cel puțin 10 pe săptămână. Refăcut CV, redepus. Începe modulul 2 de ecografie. Alți 3000 Ron. Alt interviu, fără finalitate. Și când credeam că nu se poate mai rău, mail de la Universitate: Anunțăm cadrele didactice asociate, care efectuează plata cu ora, să depună lunar declarația pe proprie răspundere atașată, dacă veniturile brute totale din luna declarată, pe care le realizează persoana, din toate contractele pe care le are (la UMF și în altă parte), este mai mare decat salariul minim brut pe economie de 1900 lei. Dacă salariul brut la plată cu ora este mai mic decât salariul minim, iar persoana nu depune declarația atașată, e posibil să rezulte un salar net negativ ( depinde de numărul de ore efectuate). Declarația se atașează la pontajul lunar. Cum venitul de la Universitate e singurul meu venit, sun să mă lămureasca. Păi Dna dr., câte ore ați efectuat în ianuarie? 15. Asta înseamnă 15×48, 720 Ron. Cum nu aveți alt venit cuantumul contribuțiilor se raportează la salariul minim pe economie, adică 1900 Ron. Asta înseamnă 665 Ron. Vă rămân 55 ron, 10% impozit. Deci pe luna ianuarie voi lua salariu de 50 Ron. Dar dacă nu faceți minim 14 ore pe lună, va trebui să mai aduceți Dvs bani pentru contribuții. M-a bufnit plânsul. Doamne, după 11 ani de învățat, 50 Ron pe lună, sau să ajung să plătesc eu statul pentru câteva ore pe care le predau !?? Nu credeam vreodată că voi ajunge să îmi pară rău că am ales să fiu medic. Nu vreau decât să-mi exercit profesia pentru care am investit atât și să fiu respectată. Puteam să aleg orice altceva, orice…. Câteva lămuri : 1. Prin aceasta postare nu am cerut, nu cer bani, milă, compasiune, publicitate samd. 2. De când am terminat rezidențiatul, adica de vreo 10 luni, nu m-am plâns public că nu am de lucru. Nu aștept și nu am așteptat ca cineva (stat, privat) să vină și să-mi spună: vino, draga te angajez eu. Am depus CV-uri, am fost la interviuri- atâtea câte au fost. Da știu, poate să dureze. Nu asta m-a dus la răbufnire. 3.Nu am comentat nimic de suma pe care o primesc în urma contractului cu Universitatea: că e mică, f mică, mare, f mare. Am expus niște cifre. Acestă sumă poate aparține oricui altcuiva, medic sau nu. 4. DAR e un lucru ce nu îl pot accepta: să lucrez și să mi se oprească contribuții la un venit pe care nu îl realizez și că s-ar putea să fie nevoie să aduc bani de acasă pentru aceste contribuții. 5. Ca mine sunt multi alții, medici sau nu, eu mi-am exprimat nemulțumirea. Fiecare are dreptul la o opinie. 6. Am primit multe mesaje, vă mulțumesc, nu am apucat, nici nu voi apuca să le citesc în totalitate. Vă respect opiniile, dar doresc să închid comentariile la această postare. Fiecare e liber și poate să se exprime în mediul virtual pe pagina proprie sau în mediul real. 7. Orice decizie voi lua mă privește și e doar problema mea. Vă mulțumesc pentru înțelegere.”
