Exclusiv
Prefectul tardiv lovește din nou. Ioan Albu a mai depus o cerere peste termen în procesul cu Hașotti
În urmă cu două săptămâni a fost scandal mare în Prefectura Constanța, după ce s-a aflat că instituția a prăpădit un proces important, depunând un apel tardiv (după expirarea termenului indicat de instanță). Nu vorbim aici despre un proces oarecare, ci de unul cu o miză uriașă, de vreo 20 de milioane de euro. Vorbim de litigiul prin care instituția Prefectului a solicitat anularea titlului de proprietate emis în favoarea unor clienți ai controversatului avocat Ionel Hașotti. Aceștia au retrocedat o parte din cea mai bună carieră de piatră din Dobrogea, respectiv Valea cu Izvorul de la Sibioara. Însă nu au avut acte ulterioare anului 1945, iar amplasamentul minier era exceptat prin lege de la retrocedare. Acțiunea prefectului a fost respinsă pe fond, după ce judecătorul cauzei a găsit că ar exista un act ulterior anului 1945, în speță o notificare din 1947. Însă acest înscris nu emană de la o instituție a statului, conține informații contrazise fățiș de actele autentice și este scris cu î din i, într-o perioadă în care actele oficiale se scriau, ca și acum, cu â din a. Aceste argumente, ca și multe altele la fel de solide, puteau întoarce soarta litigiului. De altfel, juriștii Prefecturii au redactat o cerere de apel beton, cu șanse reale de a fi admisă. Însă cererea a fost depusă… tardiv.
Când s-a aflat de această manieră jegoasă de a face pierdut procesul, cu astfel de dovezi în mână, s-a iscat un mare scandal la Prefectură. Am relatat la acel moment că adevărații responsabili din cadrul instituției, în frunte cu prefectul Ioan Albu și cu șefa serviciului juridic, Ștefania Mitițescu, nu doar că nu și-au asumat răspunderea, dar au încercat să găsească un ”acar Păun” cu scopul de-i pune în cârcă întreaga poveste. ”Acarul” a fost găsit la registratură.
Povestea de la Registratură
Între timp, lucrurile au mai evoluat. În urma unei investigații interne s-a aflat că la data comunicării hotărârii judecătorești, prin agent procedural, pe bază de proces-verbal, în speță pe 15 martie a.c., una din cele două angajate de la registratură era plecată în concediu medical. Era într-o joi. Rămasă singură pe baricadă, cealaltă femeie de la registratură a fost cam depășită de situație. Ca atare, hotărârea, deși primită, a rămas neînregistrată. Situația s-a repetat și vineri, fiind o zi mai scurtă. Abia luni, pe 19 martie, hotărârea de la instanță a primit un număr de intrare, fiind predată pe circuitul intern, la serviciul juridic, în vederea formulării cererii de apel. Termenul era de 30 de zile, însă curgea după data înscrisă în formularul de comunicare, iar nu după numărul de intrare, pus cu întârziere de doamna de la registratură.
În mod bizar, dovada comunicării hotărârii judecătorești a dispărut din instituție. Cum s-a întâmplat, nimeni nu știe. Desigur, constatând că dovada a fost sustrasă (și n-ar fi de mirare, la ce miză este în joc) sau rătăcită pe circuitul intern, Prefectura putea trimite un angajat să treacă strada la Judecătorie, ca să se informeze direct de la dosar. Or, nimeni nu a simțit această nevoie. Mai mult, reprezentanții Somaco Construct SRL (compania minieră afectată de această retrocedare dubioasă, care este parte în proces) i-au spus prefectului și juriștilor săi, din timp, că termenul de apel se împlinește pe 16 aprilie. Și spus a rămas. Căci juriștii au continuat să caute ”plicul” care nici nu a existat, de vreme ce hotărârea s-a comunicat prin agent procedural, pe bază de proces-verbal, iar nu cu poșta.
O nouă cerere, depusă tardiv
Ce-a fost a fost. Dar exista o posibilitate de îndreptate a situației. Căci Codul de Procedură Civilă prevede posibilitatea repunerii în termen. Acest aspect era cunoscut juriștilor Prefecturii și chiar prefectului care este și el jurist de meserie, făcut la Spiru Haret. Necunoașterea legii nu scuză pe nimeni. Însă ei au cunoscut-o și au uzat de ea, depunând într-adevăr o cerere de repunere în termen. Numai că și aceasta a fost depusă în mod tardiv. Ca la proști!
Critica, ironiile, dar mai ales bucuria lui Hașotti
Aspectul a fost speculat intens de Ionel Hașotti, care n-a ratat ocazia să arate, cu stil și ironie, ce nătărăi sunt ăia de la Prefectură. Avocatul a cerut delegarea unuia din membrii completului de judecată să cerceteze la Prefectură registrul de intrări-ieșiri. ”Dacă Prefectul a recurs la o asemenea cerere, atunci trebuie să o analizăm cum trebuie și fără a face vreun rabat. Cine își permite asemenea ”libertăți” trebuie să suporte consecințele. Și îi vom analiza fiecare înscris depus în susținerea atât a cererii de repunere în termen cât și a întâmpinării la excepția tardivității. Pentru că lucrurile sunt realmente grave.”.
Într-adevăr, lucrurile sunt grave, însă îi profită tocmai avocatului care le denunță cu atâta patimă. Căci, în realitate, Hașotti n-ar avea motive reale să fie supărat, întrucât tardivitățile Prefecturii îi creează un avantaj nesperat.
