Exclusiv
Premiul ”Theodorescu Valahu” merge la avocatul care a tranzacționat averea familiei Valahu la 4% din valoarea ei
Baroul de Avocați Constanța i-a decernat avocatului Ionel Hașotti, în urmă cu două zile, un premiu cu o rezonanță aparte. Este vorba de premiul ”avocat Ion Theodorescu Valahu”, instituit la nivel local în urmă cu trei ani ca o distincție aparte pentru cei mai merituoși practicanți ai acestei profesii liberale. Motivația oficială a premierii lui Hașotti a fost cariera sa de excepție, incluzând aici calitatea de șef de promoție la intrarea în profesie, mandatele de decan al Baroului Constanța și de vicepreședinte al Uniunii Naționale a Barourilor din România (UNBR). Desigur, au contat și alte motive neinvocate, dar cunoscute de toți cei din domeniu: prestigiul pe care avocatul și l-a câștigat în timp, în procese cu mize mari, erudiția sa, talentul său oratoric de-a dreptul remarcabil sau reputația sa de polemist greu de învins.
Însă membrii Baroului nu au privit decât la luminile din cariera lui Hașotti, ignorând în chip miop întunericul și excesele care formează fondul tragic al acestui personaj de poveste. Baroul nu a văzut tehnicile sale retorice care au ceva în comun cu alchimia transformării metalului comun în aur, a ipotezelor în certitudini, a minciunii în adevăr juridic, jocul actoricesc pervers, manipulările, disimulările, tehnica de a sădi confuzii și de a-și defăima adversarii, ușurința de a se victimiza din orice, în numele și în beneficiul clienților săi. Ca să nu mai vorbim că au fost ignorate retrocedările controversate obținute de ”maestru”, cu urmarea intrării unor imobile chiar în patrimoniul său personal, de pe urma acestor afaceri. Ca să nu mai vorbim de negocierile pe care Ionel H. le purta cu Mazăre, în plenul Consiliului Local, în văzul lumii, cerând cu tupeu ca municipalitatea să demoleze clădirile RATC din strada Chiliei; ori – în altă speță – ca Primăria să achite sume colosale către sicilienii de la FIN.CO.GE.R.O pentru lucrări evaluate de un expert, iar nu facturate după reguli contabile.
Dacă Baroul ar fi privit un pic spre latura tenebroasă a activității lui Hașotti, ar fi descoperit că avocatul a fost implicat chiar și în tranzacționarea moștenirii lui Ion Theodorescu Valahu, cu 4% din valoarea ei, ceea ce este de-a dreptul scandalos. Dacă s-ar fi cunoscut aceste aspecte, poate că s-ar fi înțeles mai bine că lui Hașotti i s-ar fi cuvenit mai degrabă o altă decorație, fie o stea de aur sau de tinichea, dar nu placheta cu numele Valahu.
O mare personalitate a Constanței
Ion C. Theodorescu Valahu a fost o mare personalitate a Constanței, care a activat în prima jumătate a veacului trecut, ca avocat, decan al baroului local, primar al municipiului Constanța și prefect al întregului județ. El a fost și publicist, ca mulți dintre avocații vremii. De asemenea, a deținut funcții oficiale la Camera Agricolă și la Curtea de Conturi, iar în particular s-a implicat în activități civice și culturale. De pildă, la începutul anilor 30, Theodorescu Valahu a făcut parte dintr-un comitet local de inițiativă pentru ridicarea unui monument al poetului Mihai Eminescu în Constanța, alături de alte personalități de prim rang, precum IN Roman sau ND Chirescu.
Victima Securității și a regimului criminal comunist
După instaurarea regimului comunist, fostul decan, primar și prefect s-a stabilit la Râmnicu Sărat, nefiind clar dacă a fost vorba de fixarea unui domiciliu forțat sau de o retragere voluntară, în vederea minimalizării pericolului de arestare. În 1952, Valahu a fost reținut de Securitate, fiind internat administrativ, fără proces, pe un termen de 5 ani, în colonia de muncă forțată de la Capul Midia, de pe șantierul canalului vechi. Ulterior, Valahu a fost transferat într-o altă colonie a canalului vechi, la Poarta Albă, în anii în care regimul criminal comunist căuta țapi ispășitori și organiza aici procese ale sabotorilor, pentru a-și justifica eșecul lucrărilor.
În fișa sa matricolă penală, publicată de Institutul pentru Cercetarea Crimelor Comunismului (ICCMR), se arăta că Teodorescu V. Ion, fiul lui Constantin și Maria, născut la Craiova pe 1 iunie 1884, era licențiat în drept, avea origine burgheză, fusese proprietarul unei case cu 4 camere și a unei averi funciare formate din 60 de hectare de pământ. Însă, la data internării administrative, Valahu era încadrat ca muncitor și nu mai avea niciun fel de avere, bunurile sale fiind confiscate de stat.
Potrivit unor surse citate de Baroul Constanța, Ion Theodorescu Valahu a decedat în anul 1957 în penitenciarul de la Râmnicu Sărat.
Fiul său, Pascal Theodorescu Valahu, a fost jurnalist la Europa Liberă și Associated Press. Acesta a ocupat ani buni postul de șef al biroului Radio Europa Liberă de la New York, fiind urmărit de Securitate în exil ca unul din adversarii importanți ai regimului comunist din România.
Extras din revista ”Vitralii – Lumini și Umbre”, în care se relatează că Pascal Valahu a fost un obiectiv de supraveghere informativă al Securității la New York.
Avocatul Ionel Hașotti devine procurist pe averea familiei Valahu
În anul 1993, avocatul Ionel Hașotti a deschis un proces pentru retrocedarea unor bunuri imobile preluate de stat de la Ion Theodorescu Valahu, în baza unei împuterniciri semnate de un descendent al acestuia, Dan Theodorescu Valahu, domiciliat în Texas, Statele Unite ale Americii. O hotărâre judecătorească favorabilă a fost pronunțată pe fond în anul 1995. Despre căile de atac, nu s-au păstrat informații în bazele de date publice. Nouă ani mai târziu, în februarie 2004, Ionel Hașotti s-a prezentat la biroul unui notar public din Constanța împreună cu omul de afaceri Dorinel Turcu, un milionar pe atunci foarte discret al Constanței. Turcu este proprietarul unui grup de afaceri care se ocupă de importuri și comercializări de materiale ceramice din China, de acordarea de credite cu garanții imobiliare și, de câțiva ani, de construcții rezidențiale.
Drepturi litigioase execuționale de 610.560 de euro, vândute cu 30.000 de dolari
În fața notarului, avocatul și milionarul discret au semnat un contract de vânzare-cumpărare a drepturilor litigioase, pentru un teren de 5.088 de metri pătrați, care era ocupat de construcții și nu putea fi retrocedat în natură. În privința acestui teren originar, situat între faleza Mării Negre și bulevardul 1 Mai, instanța obligase Municipiul Constanța să procedeze la acordarea către moștenitorul lui Valahu a unui teren liber din rezerva localității, în compensare, echivalent ca valoare. Practic, avocatul care acționa ca împuternicit al familiei Valahu îi vindea afaceristului dreptul litigios aflat deja în faza de executare silită. Vorbim de o fază în care nu se putea să nu existe o evaluare, măcar după ureche, a valorii de circulație a terenului. Din acest punct de vedere, este total neplauzibil să presupunem că avocatul nu cunoștea cât face terenul. Cu toate acestea, Hașotti a semnat pentru înstrăinarea acestei părți din moștenirea Valahu cu numai 30.000 de dolari americani, ceea ce însemna cam 4 euro pe metrul pătrat.
În ianuarie 2005, la propunerea fostului primar Radu Mazăre, Consiliul Local Constanța a votat o hotărâre prin care și-a însușit o evaluare a terenului ce aparținuse familiei Valahu. Vorbim de o evaluare întocmită de o firmă de specialitate, care atestase un preț al terenului de 610.560 de euro. Raportat la această sumă, se poate afirma că Hașotti a vândut dreptul litigios execuțional al familiei Valahu cu mai puțin de 4% din valoarea acestuia.
Un alt teren din retrocedarea Valahu ajunge în patrimoniul avocatului Hașotti
Și povestea nu se oprește aici. În alte procese similare, Ionel Hașotti a obținut obligarea municipalității de a atribui alte terenuri libere în schimbul unor proprietăți ale familiei Valahu care de asemenea nu mai puteau fi restituite în vechiul amplasament ocupat de blocuri. Și în aceste cazuri, regimul Mazăre a adoptat două HCL-uri în anul 2005, prin care l-a compensat pe Dan Valahu cu terenuri pe strada Alexandru cel Bun (zona bulevardului Mamaia; exact pe aceeași stradă avea domiciliul personal Ionel Hașotti) și Vasile Canarache (zona peninsulară). Terenul din urmă, măsurând 309 mp, a intrat la câteva luni distanță în patrimoniul personal al avocatului Ionel Hașotti. Despre acest subiect a scris prima oară publicația Replica de Constanța (vezi AICI).
Din anul 2018, avocatul care a devenit proprietar pe o mică parte din averea Valahilor se judecă pentru anularea parțială a PUZ-ului adoptat de Consiliul Local pentru Peninsulă și Piața Ovidiu, PUZ care interzice construirea pe respectivul teren.
Ionel Hașotti și-a mai întregit patrimoniul personal și cu alte terenuri din retrocedări. Vila somptuoasă deținută de avocat în zona peninsulară a Constanței, la doi pași de Casa Lescovar și încă vreo sută de faleza Cazinoului, ocupă un teren retrocedat de administrația Mazăre către familia Gardef. Hașotti a fost avocatul acestei familii, iar după ce a rezolvat retrocedarea la nivel administrativ cu Primăria lui Mazăre, a încheiat o tranzacție imobiliară cu beneficiarii.
Relații care trădează că tranzacția cu Turcu nu a fost una pasageră
Ca o coincidență care explică multe aspecte, un alt teren din retrocedarea Gardef a ajuns în proprietatea societății Progress Consulting SA, cea care administrează cimitirul municipal al Constanței (mai multe detalii AICI). Firma este controlată de Nicolae Crăciun și de soția sa Cristina, iar de administrarea ei s-a ocupat o perioadă un fost ofițer al Securității. Familia Crăciun a fost reprezentată în diferite procese chiar de Ionel Hașotti. De asemenea, cei doi clienți ai lui Hașotti, Nicolae Crăciun și Dorinel Turcu, sunt asociați între ei, împărțind un bloc ridicat cu multe probleme peste drum de City Park Mall, precum și unul din cele mai importante IFN-uri din România. Crăciun și Turcu se judecă de câțiva ani între ei, însă cearta din prezent nu are nicio relevanță pentru povestea de față. Legăturile din trecut trădează că tranzacția prin care Ionel Hașotti a vândut o parte din moștenirea Valahu nu a fost una pasageră, încheiată cu un cumpărător întâmplător, ci cu o persoană bine știută și la un preț care sfida valorile din piața imobiliară.
O distincție neinspirată
Având în vedere aspectele mai sus relatate, opinăm că decernarea premiului Ion Theodorescu Valahu lui Ionel Hașotti a fost total neinspirată. Baroul a privit doar spre luminile din cariera lui Hașotti, ignorând întunecimea și excesele constitutive carierei sale. Cel mai probabil, cei care au aprobat acordarea înaltei distincții n-au știut că cel premiat cu placheta Valahu a semnat pe actul prin care moștenirea Valahu a fost vândută cu 4% din valoarea ei. Pentru partea luminoasă din cariera sa, poate că Hașotti ar fi meritat orice altă distincție, o stea de aur sau de tinichea, dar în niciun caz placheta cu numele Valahu.
