Exclusiv
Punct culminant în abuzul retrocedării carierei de la Sibioara. „Moştenitorii” lui Haşotti au fost puşi în posesie, inclusiv pe drumurile de exploatare
Scandalul retrocedării de la Sibioara intră într-o nouă fază, după ce Primăria Lumina a luat, în urmă cu scurt timp, decizia de a-i pune în posesie pe „moştenitorii” reprezentaţi convenţional de avocatul Ionel Haşotti asupra unui terenul minier retrocedat prin fraudă la lege în anul 2008. Deşi soluţia administrativă vine la o distanţă de opt ani de la hotărârea judecătorească extrem de controversată, aceasta nu va închide conflictul existent între păţi, ci îl va dinamita. Cel mai probabil, decizia va conduce la o nouă suită de procese civile şi doare penale, care se vor adăuga celor deja existente pe rolul instanţelor şi parchetelor, mai ales că „moştenitorii” intră, la fel de abuziv, şi în posesia drumurilor de exploatare care leagă restul carierei de la Sibioara de sistemul de drumuri publice. Prin această punere în posesie asupra drumurilor de exploatare activitatea Somaco Construct SRL ar putea fi blocată, întrucât nu există alte căi de comunicaţie între perimetrul rămas în exploatarea companiei miniere şi sistemul de drumuri publice. Abia acum cei care au urmărit obţinerea acestei soluţii administrative îşi dau arama pe faţă, arătând că principalul scop urmărit a fost acela de a obstrucţiona activitatea companiei miniere care încurca afacerile unor grupuri de interese în domeniul digurilor marine sau al autostrăzilor. Citiţi în continuare istoria halucinantă a suitei de abuzuri şi făcături, unele mai ingenioase decât altele, care au condus la situaţia actuală.
În data de 7 martie 2005, societatea de construcţii Comprest Util SRL, aparţinând omului de afaceri Grigore Comănescu, a cumpărat, de la persoane particulare, părţile sociale ale SC Somaco Construct SRL Constanţa, pentru suma de PATRU MILIOANE DE EURO. SC Somaco Construct SRL deţinea Licenţa de Exploatare nr. 2454/2001 emisă de Agenţia Naţională a Resurselor Minerale (ANRM) pentru perimetrul minier Sibioara II – Valea cu Izvorul (carieră de piatră). Terenurile din perimetrul minier erau deţinute de Somaco Construct SRL cu titlu de proprietate şi parţial cu titlu de folosinţă legală (contract de asociere în participaţiune cu Primăria Lumina nr. 2422/02.07.2003 pentru o suprafaţă de 8,7172 hectare). Grigore Comănescu a comandat un audit, juridic şi economic, prin care a primit asigurări că achiziţia este certă şi că exploataţia minieră poate deveni profitabilă, în baza unor investiţii suplimentare. Ulterior achiziţiei, societatea a demarat aceste investiţii suplimentare, a căror valoare actualizată ajunge astăzi la peste 20 de milioane de euro.
După ani de netulburată exploatare a carierei, în 2009, societatea a fost înştiinţată că Tribunalul Constanţa a dispus retrocedarea unui teren de 20 de hectare, care se suprapunea, parţial, peste perimetrul minier (50.274 mp peste terenul în folosinţă legală şi 5.518 mp peste terenul în proprietate), deşi articolul 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000 interzicea în mod expres restituirea suprafeţelor afectate de exploataţii miniere active. SC Somaco Construct SRL nu a fost parte în respectivul proces şi astfel nu a putut propune probe care să arate că retrocedarea terenului minier era interzisă de lege. O altă parte a terenului retrocedat (44.569 mp) se suprapunea peste o groapă de gunoi a comunei Lumina, care şi ea era exceptată prin lege de la retrocedare.
Formalităţile administrative pentru revendicare fuseseră iniţiate pe 20 septembrie 2005 de către septuagenarele Elena Mitrofan din localitatea Mihail Kogălniceanu şi Margareta Muscalu din Constanţa. Ele au cerut restituirea terenului de 20 de hectare pe care l-ar fi dobândit bunicul lor comun, Nicolae Sandu Tudorancea, de la statul român, în secolul al XIX-lea (anul 1894). Cele două bătrâne au prezentat documente emise de Arhivele Naţionale, din anul 1908 şi 1915, care atestau că, la cele două date menţionate, terenul se afla în proprietatea bunicului lor. Comisiile de fond funciar de la Primăria Lumina şi Prefectura Judeţului Constanţa au solicitat însă titlul de preluare a terenului de către stat, documente de proprietate ulterioare anului 1945 sau martori pe cele patru laturi ale terenului (proprietarii învecinaţi sau urmaşii lor). Neprimind nimic din toate acestea, autorităţile au respins revendicarea.
Pe 6 iunie 2006, Mitrofan şi Muscalu l-au angajat pe avocatul Ionel Haşotti, fratele senatorului Puiu Haşotti şi unul din cei mai cunoscuţi specialişti din domeniul retrocedărilor (care a câştigat, de-a lungul timpului, pentru diferiţi clienţi, retrocedări controversate în Parcul Tăbăcărie şi în incinta RATC Constanţa, inclusiv terenurile de sub clădiri, platforme şi alei de acces, exceptate prin lege de la retrocedare). Acesta a deschis în numele bătrânelor un proces de fond funciar la Judecătoria Constanţa, susţinând că „Autorul nostru (Nicolae Tudorancea – n.r.) a plătit taxele şi impozitele către stat, atât până la preluarea bunului cât şi după acest eveniment, fiind înregistrat fiscal până în anul 1951.”. Însă potrivit Certificatului de Deces seria DP nr. 259948 emis pe 20 septembrie 2005 de Primăria Lumina, Niculae Tudorancea a decedat pe 14 aprilie 1942. Evident, cel decedat în 1942 nu putea achita taxe şi impozite în 1951… decât în lumea de apoi. Prin urmare, chitanţele de plată a taxelor locale depuse la dosarul de judecată erau emise pe numele Aurel Tudorancea. Acesta din urmă era, însă, un autor diferit, ale cărui terenuri fuseseră deja retrocedate către alţi moştenitori. Judecătoarea Corina Eugenia Jianu (actualmente suspendată din magistratură şi trimisă în judecată, alături de fostul primar din Năvodari, Nicolae Matei, sub acuzaţia că a primit mită pentru a pronunţa hotărâri ilegale de retrocedare) a confirmat calitatea de persoane îndreptăţite la retrocedare a celor două cliente ale avocatului Haşotti. Constatarea ei nu se baza pe niciunul din criteriile stabilite de lege: existenţa titlului de preluare a terenului de către stat, acte de proprietate ulterioare anului 1945 sau declaraţia martorilor pe cele patru laturi ale terenului. Însă Jianu nu a autorizat restituirea terenului pe vechiul amplasament, considerând că acesta are destinaţie specială şi este oprit prin lege de la restituire.
Ulterior, „moştenitoarele” au declarat recurs la Tribunalul Constanţa, cerând restituirea terenului pe vechiul amplasament, pe considerentul că în parcela în care se afla cariera se mai retrocedaseră şi alte bucăţi de teren – fără a preciza că se retrocedaseră doar terenuri eminamente agricole. Această susţinere crea aparenţa că terenul solicitat este unul agricol şi nu o carieră de piatră în exploatare, oprită de la retrocedare prin articolul 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000. La dezbaterea cauzei, care a avut loc pe 25 septembrie 2008, avocatul Ionel Haşotti a susţinut în faţa instanţei că „deşi terenul are o destinaţie specială nu are nici un fel de oprelişte la restituire. Nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră.”. Primăria Lumina, care era parte în proces şi era condusă de un primar subordonat politic lui Puiu Haşotti, fratele avocatului, nu l-a contrazis, deşi se afla în posesia dovezilor de exploatare a carierei de piatră de către Somaco Construct SRL. Instanţa nu a simţit nevoia să verifice situaţia şi nu a cerut date de la Agenţia Naţională a Resurselor Minerale sau de la Oficiul de Cadastru referitor la statutul terenului. În consecinţă, în baza alegaţiei avocatului şi a omisiunii Primăriei Lumina de a prezenta dovezile a autorizat (prin Decizia Civilă 925/2008) restituirea terenului, care din punct de vedere legal nu putea fi restituit.
În anul 2009, când a aflat de existenţa hotărârii de retrocedare care încălca flagrant articolul 4 alin. 1 din Legea 1/2000, Somaco Construct SRL a deschis un proces de fond funciar împotriva „moştenitoarelor” şi a comisiilor de fond funciar de la Primăria Lumina şi Prefectura Constanţa. Societatea a cerut instanţei să constate dreptul de proprietate şi de folosinţă, al societăţii, asupra unei părţi din terenul retrocedat ilegal, parte care constituia exploatarea de carieră. Un expert judiciar desemnat de instanţa de judecată a constatat că suprafaţa hotărâtă spre retrocedare în anul 2008 se suprapunea peste 5,5792 de hectare din perimetrul minier, aflate parţial în proprietate şi parţial în folosinţa legală a SC Somaco Construct SRL. În consecinţă, cererea companiei miniere a fost admisă prin Sentinţa Civilă nr. 17.528/12.07.2010. Mai mult, hotărârea a devenit irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 1127/30.09.2011 a Tribunalului Constanţa.
Ionel Haşotti a atacat hotărârea irevocabilă pe calea extraordinară a contestaţiei în anulare, iar Grefa Tribunalului Constanţa, cu o promtitudine mai rar întâlnită, a stabilit un termen foarte scurt şi a emis citaţie către Somaco Construct SRL. Ulterior, însă, fişa sintetică a litigiului a dispărut de pe portalul instanţelor de judecată. În schimb, avocatul Haşotti s-a adresat Curţii de Apel Constanţa cu o cerere de recurs împotriva hotărârii irevocabile, care fusese dată deja în recurs. Era un fel de recurs la recurs, interzis ca atare de art. 299 raportat la prevederile articolului 377 din Codul de Procedură Civilă, precum şi de Decizia nr. 14/16 martie 2009 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În ciuda faptului că acţiunea era inadmisibilă, Curtea de Apel Constanţa a admis-o şi a revocat hotărârea irevocabilă (Decizia Civilă 181/C/05 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 24738/212/2009).
În acest fel, s-a instituit un nou ciclu procesual. Judecătorii distribuiţi în cauză au respins acţiunea Somaco Construct SRL şi au admis o cerere reconvenţională formulată de Ionel Haşotti, prin care societatea minieră era obligată să dezafecteze şi să ridice de pe terenul retrocedat construcţiile (care nici nu existau, dar nu a mai verificat nimeni acest aspect), agregatele şi echipamentele industriale sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 50 de lei pe zi de întârziere (daune care, ulterior, au fost majorate la 500 de lei/zi de întârziere). Totodată, Somaco Construct SRL a fost obligată să sisteze orice operaţiune de exploatare a terenului, sub sancţiunea plăţii altor daune cominatorii, de aceeaşi valoare. Sistarea operaţiunilor miniere s-a dispus prin încălcarea Legii Minelor, care prevedea limitativ cazurile în care se putea dispune o astfel de măsură. Retrocedarea terenurilor miniere, care în sine era interzisă de art. 4 alin. 1 din Legea 1/2000, nu era prevăzută drept cauză de sistare a operaţiunilor miniere în Legea Minelor.
De-a lungul timpului, Primăria Lumina şi Prefectura Constanţa au deschis trei procese pentru revizuirea hotărârii ilegale de retrocedare din anul 2008. La baza acestor demersuri au stat invocarea licenţei miniere a companiei Somaco Construct SRL sau numeroase înscrisuri emanate de la Arhivele Naţionale. Documentele de arhivă atestau că Nicolae Tudorancea a încheiat un contract provizoriu de vânzare-cumpărare a terenului său în anul 1938. De asemenea, atestau că, în 1946, soţia supravieţuitoare şi doi dintre cei şapte copii ai săi au figurat pe lista ţăranilor săraci, cu proprietăţi agricole ZERO, propuşi la împroprietărire, pentru a-şi putea duce traiul. Maria Tudorancea a fost împroprietărită efectiv la reforma agrară cu un hectar de teren, în vreme ce fiii ei, Dumitru şi Aurel, au fost trecuţi în listele ţăranilor admişi la împroprietărire cu câte cinci hectare de teren. Toate cele trei cereri de revizuire au fost respinse din considerente procedurale (instanţa a apreciat că actele de arhivă trebuiau prezentate la momentul procesului iniţial, ca să poată fi luate în considerare).
În ciuda soluţiilor obţinute în instanţele de judecată, clientele avocatului Haşotti nu au intrat în posesia terenului până în anul 2016. Principalul impediment l-a constituit constatarea specialiştilor de la OCPI Constanţa că terenul hotărât spre retrocedare se suprapunea parţial peste mai multe proprietăţi private, inclusiv peste proprietatea Somaco Construct SRL. În anul 2011, Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra pământului a emis, sub semnătura prefectului de atunci, Claudiu Palaz, o hotărâre prin care a respins punerea în posesie a „moştenitoarelor”. Doi ani mai târziu, când la cârma Prefecturii se afla Eugen Bola, cunoscut colaborator politic al senatorului Puiu Haşotti, hotărârea a fost revocată de acesta. Însă, din punct de vedere legal, un act administrativ, odată intrat în circuitul civil, nu mai poate fi revocat de emitentul său. Deşi Somaco Construct SRL a deschis un proces cerând anularea hotărârii ilegale a lui Bola, instanţele de judecată au respins această cerere. Prefectul în funcţie la momentul acelui proces, Radu Volcinski, a susţinut în notele scrise depuse la instanţă că intenţionează să găsească o modalitate prin care să fie respectate prevederile articolului 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000, care, reamintim, interzice retrocedarea terenurilor ocupate de exploataţiile miniere active. După ce a câştigat procesul, Volcinski a uitat de declaraţia sa de intenţie, negăsind până la finele mandatului său o variantă de respectare a legii.
Profitând de blocajul administrativ în privinţa procedurilor de punere în posesie asupra terenului minier, avocatul Ionel Haşotti a deschis un proces împotriva Primăriei Lumina şi a Prefecturii Constanţa, cerând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului retrocedat prin fraudă la lege pentru întreaga perioadă în care nu s-a putut face punerea în posesie a „moştenitorilor”. Pentru a dezlega fondul cauzei, Judecătoria Constanţa a cerut unui expert minier de la Petroşani să calculeze valoarea de piaţă a redevenţei miniere pentru suprafaţa retrocedată. Deşi expertul minier a specificat în raportul său că redevenţa, indiferent de valoarea ei de piaţă, nu se cuvine unor persoane fizice, ci doar statului român, Judecătoria Constanţa a acordat daune de 500.000 de euro către clienţii avocatului Ionel Haşotti, raportat la ce nu li se cuvenea acestora. Suma în cauză trebuie achitată în solidar de Primăria Lumina şi Prefectura Judeţului Constanţa.
Printr-un demers distinct, acelaşi avocat a solicitat daune cominatorii de la Somaco Construct SRL, la începutul acestui an, pe motiv că nu ar fi dus la îndeplinire hotărârea judecătorească prin care societatea a fost obligată la evacuarea echipamentelor, demolarea clădirilor şi sistarea activităţilor extractive de pe terenul retrocedat prin fraudă la lege. Reprezentanţii societăţii susţin, însă, că au îndeplinit toate obligaţiile stabilite în sarcina lor, mai ales că unele erau oricum lipsite de obiect (în speţă, demolarea clădirilor care nu au existat niciodată). Ei au cerut înscrierea în fals a proceselor-verbale de executare silită întocmite în lipsa lor de un executor judecătoresc angajat de „moştenitori”, precum şi a titlului executoriu în sine. De data aceasta, cererea Somaco Construct SRL a fost admisă de Judecătoria Constanţa. Scandalizat de soluţie, avocatul Ionel Haşotti a formulat cerere de recuzare a judecătoarei Alina Jurubiţă învestită cu soluţionarea cauzei, pe considerentul unei atitudini duşmănoase pe care ar fi manifestat-o faţă de persoana sa, de-a lungul timpului. Înainte de a se pronunţa o soluţie faţă de cererea de recuzare, Ionel Haşotti a depus şi o cerere de strămutare a dosarului de judecată. Procesul a fost strămutat la Judecătoria Babadag.
În urmă cu aproximativ o săptămână, compania minieră a fost anunţată că „moştenitorii” reprezentaţi convenţional de Ionel Haşotti au fost puşi în posesia terenului retrocedat în favoarea lor în urmă cu opt ani. De data aceasta, OCPI Constanţa a dat undă verde procedurilor, după ce ani de zile susţinuse că nu se poate face punerea în posesie deoarece amplasamentul stabilit pentru retrocedare se suprapune peste mai multe proprietăţi private, cu titluri perfect valabile. Aşa cum este de aşteptat, soluţia administrativă va conduce la o nouă suită de procese extrem de tensionate, mai ales că şi drumurile de exploatare folosite de compania minieră au fost trecute în posesia clienţilor lui Haşotti. De asemenea, autorităţile administrative nu au ţinut cont de somaţia de a scădea cinci hectare din suprafaţa retrocedată, pentru care s-a făcut dovada cu acte de arhivă că au fost retrocedate deja către alţi moştenitori ai lui Nicolae Tudorancea (bătrânul a avut şapte copii şi numeroşi nepoţi şi strănepoţi care au obţinut deja terenuri în compensare la Sibioara, Mihail Kogălniceanu şi Săcele).
Între timp, şi procurorii cercetează abuzurile reclamate de Somaco Construct SRL. O parte din dosarele penale s-au închis, pe considerentul prescrierii răspunderii penale. Însă procurorii anticorupţie au ridicat de la Tribunalul Constanţa, în prima parte a acestui an, dosarul de judecată în care a fost revocată, în recurs, hotărârea irevocabilă constitutivă de drepturi pentru Somaco Construct SRL. Reamintim că instanţa Curţii de Apel Constanţa a încălcat articolele 299 şi 377 din Codul de Procedură Civilă, precum şi Decizia nr. 14/2009 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la instigarea avocatului Ionel Haşotti de a nu ţine cont de această soluţie, pe considerentul că ar fi singulară. Decizia ÎCCJ nu era singulară, dar cu certitudine era, şi încă este, obligatorie în toate instanţele de judecată din România.
