Exclusiv
PUZ-ul Lăpușneanu rămâne în picioare. Ultimul proces TARDIV al fostului prefect Ioan Albu
Fostul prefect Ioan Albu lovește din nou. Chiar zilele trecute anunțam aici că acesta a prăpădit un proces cu o miză uriașă, depunând un apel tardiv și apoi, tot tardiv, o cerere de repunere în termen. A întârziat prima oară. A întârziat și a doua oară. Ba chiar, o hotărâre din 2 noiembrie 2018, a Tribunalului Constanța, ne arată că fostul prefect a întârziat și a treia oară, într-o altă procedură judiciară. De data aceasta vorbim de un proces la rândul său foarte important și de asemenea pe larg mediatizat. Vorbim de procesul în care s-a cerut anularea Planului Urbanistic Zonal al bulevardului Lăpușneanu, de la City Park Mall până la Dobrogea. Tribunalul a constatat acum că acțiunea Prefectului a fost tardiv introdusă. Cu alte cuvinte, mult zgomot pentru nimic. Timp risipit, bani cheltuiți și discuții care au generat ură în spațiul public.
Un PUZ mamut, cu terenuri cumpărate cu milioane de euro sau retrocedate pe nimic
Atacul la PUZ a plecat de la o asociație nonguvernamentală care a declarat război unor proiecte imobiliare. Această structură civică, dar condusă de un politician, nu are probleme, de pildă, cu transformarea zonei verzi de la fostul RATC în ”cartier” de turnuri și mall-uri. Acolo, asociația nu a contestat niciun PUZ. Însă are o problemă cu bulevardul Lăpușneanu. Vorbim de o zonă imensă, de 13,33 de hecare, în care s-au adoptat mai multe reglementări urbanistice, încă din 1998. Aici Primăria a vândut, pe bani grei, sau a retrocedat pe nimic terenuri cu un potențial foarte bun. Așadar, vorbim deopotrivă de cumpărători care au plătit milioane de euro, dar și de prieteni ai unor avocați care au luat pe mai nimic, plătind sume derizorii, de Poarta 6, către moștenitorii puși în posesie în procedura administrativă a retrocedării. În 2015, ultimul investitor insinuat în zonă, pe un teren de 700 de metri pătrați, a făcut PUZ pentru toată întinderea, de 13,33 hectare, de la blocul cu marmură neagră de peste drum de mall, până la blocul de peste drum de complexul Dobrogea. Documentul integra reglementările din PUZ-urile anterioare, în mare parte, însă aducea și modificări importante, în principal în favoarea firmei care a plătit această documentație. La aproape 3 ani distanță, prefectul Ioan Albu a cerut instanței să anuleze hotărâre de Consiliu Local, prin care a fost adoptat acest PUZ. După cum spuneam mai sus, acțiunea prefectului a fost respinsă pe fond ca tardivă.
În acest caz, tardivitatea nu a fost provocată. Adică, fostul prefect nu a întârziat depunerea acțiunii la instanță, peste termenul legal, cu scopul de a prăpădi procesul. Termenul legal era depășit încă din capul locului. Cu toate acestea, știind că nu mai este în termen pentru a deschide un astfel de litigiu, Ioan Albu a insistat în acțiunea sa, risipind timp, cheltuind bani și generând ură în spațiul public.
Numitorul comun
Trebuie să spunem că întârzierile lui Albu, toate trei la grămadă, au un numitor comun. Procesul în care acesta a întârziat să depună apelul și apoi cererea de repunere în termen se referă la retrocedarea carierei de piatră de la Sibioara, comuna Lumina. Persoana afectată de conduita lui Albu construiește, pe un teren cumpărat cu bani grei, cel mai spectaculos bloc din PUZ-ul Lăpușneanu. Așadar, vorbim de trei acte de procedură, cu toate tardive, cu toate țintind în aceeași firmă!
Un avocat mincinos
După cum am relatat în articolul anterior, cariera de piatră de la Sibioara aparține SC Somaco Construct SRL, o companie minieră care continuă exploatarea începută în anul 1965. În 2005, părțile sociale ale companiei miniere au fost cumpărate, cu 4 milioane de euro, de SC Comprest Util SRL, o firmă a omului de afaceri Grigore Comănescu. După ani buni de la această investiție, omul de afaceri a aflat că două septuagenare, reprezentate convențional de avocatul Ionel Hașotti, au obținut o hotărâre judecătorească, pentru retrocedarea unui teren de 20 de hectare, care se suprapunea, în parte, peste carieră. Compania minieră nu a fost citată în proces, iar legea interzicea retrocedarea terenurilor miniere. Însă avocatul a mințit cu nesimțire în fața instanței că ”nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră”, neavând de cine să fie contrazis.
Falsuri de zile mari
În 2016, Instituția Prefectului a atacat titlul de proprietate al clienților lui Ionel Hașotti, arătând că retrocedarea s-a dat prin fraudă la lege. Legea cerea acte de proprietate ulterioare anului 1945 și interzicea expres retrocedarea terenurilor miniere. Septuagenarele aveau acte din secolul XIX până în 1938, însă nu aveau după 1945. În timpul procesului, Arhivele Naționale au certificat că autorul bătrânelor era înregistrat în anul 1941 cu 10 hectare de teren, iar nu cu 20, acesta având funcțiunea agricolă, iar nu minieră. Cu toate acestea, Judecătoria Constanța a respins acțiunea, luând de bun un act din 1947, care nu emană de la Arhive, nu are dată, număr de înregistrare, ștampilă și antet, este scris pe baza regulilor ortografice care aveau să intre în vigoare abia în 1954 și conținea date de identitate contrazise de documentele oficiale (greșeli de nume și de vârstă). Documentul fusese adus de acasă de una din bătrâne, care a pretins că îl moștenise de la părinți. Așadar, vorbim de un înscris cu aparență de fals. Într-un alt proces, aceeași bătrână a adus de acasă un act care conținea informația că un oarecare Barbu Teșeleanu ar fi fost proprietar de terenuri, înscris ca atare în documente datând din 1949, deși potrivit actelor de stare civilă acesta avea atunci doar zece ani. Or, un copil de zece ani nu putea să fie proprietar de terenuri. Documentul care conținea această inepție contrafactuală a fost depus în două versiuni diferite, scrise de mâini diferite, cu caligrafii diferite la instanță. Judecătoarea (aceeași ca și în cazul retrocedării carierei de la Sibioara) s-a făcut că plouă; între timp a fost dată afară din magistratură, fiind acuzată de DNA că a vândut pe șpagă hotărâri de retrocedare prin fraudă la lege.
Ioan Albu: de 3 ori tardiv
Argumentele de mai sus nu au fost cunoscute de magistratul care a judecat pe fond procesul pentru anularea titlului de proprietate. Însă au fost relatate de juriștii Prefecturii în cererea de apel. Calea de atac putea conduce la înfăptuirea dreptății. Aici, însă, a intervenit Ioan Albu, care a declarat apelul tardiv. Mai apoi, având la îndemână remediul repunerii în termen, Albu a depus o cerere în acest sens din nou după scurgerea termenului legal. Procesul pentru anularea titlului de proprietate al clienților lui Ionel Hașotti avea o miză importantă. După ce a prăpădit procesul referitor la cariera de la Sibioara, pe ultima sută de metri a mandatului său fostul prefect a depus o acțiune pentru anularea PUZ-ului Lăpușneanu, cunoscând, ca toată lumea, că cel mai important bloc din această zonă este construit de patronul carierei Sibioara, prin SC Comprest Util SRL. Este vorba de un teren nu din categoria celor retrocedate, ci din categoria celor cumpărate cu milioane de euro.
Ioan Albu nu mai e prefect. După el, potopul!
Desigur, această conduită ar putea fi rodul coincidenței și al incompetenței. Însă reamintim că tatăl lui Ioan Albu și fratele lui Ionel Hașotti, adică Gheorghe Albu și Puiu Hașotti, au fost asociați într-o firmă. Albu-tatăl a ajuns la vremea lui secretar de stat cu sprijinul lui Puiu Hașotti. Așadar, vorbim de relații vechi, de familie, care, cel puțin ipotetic, puteau juca un rol în conduita lui Ioan Albu. Pe de altă parte, trebuie să mai spunem că Ionel Hașotti a fost implicat în retrocedarea unor terenuri din PUZ-ul Lăpușneanu (familia Gardef) și al terenurilor din PUZ-ul RATC (familia Damadian). PUZ-ul de la RATC nu l-a deranjat pe fostul prefect sau pe civicii conduși politic spre ținte selective. Oricum ar fi, opinăm că acest inventar de fapte și relații ar trebui cercetat de instituțiile abilitate. După cum spuneam, Ioan Albu nu mai e prefect. Dar după el, potopul!
