Exclusiv
Răsturnare de situație în afacerea Țeapa Olandeză. Van Oord și-a plătit datoria pentru a scăpa de insolvență
Litigiul arhicunoscut dintre compania constănțeană Comprest Util și multinaționala Van Oord, pentru o plată restantă de aproximativ un milion de euro, a ajuns la un deznodământ parțial. Olandezii au plătit datoria principală, fără penalitățile de întârziere, pentru a scăpa de dosarul de insolvență care i-ar fi obligat să permită accesul creditorilor și instanței la datele financiare ale operațiunilor derulate în România. Suspiciunea principală, enunțată inclusiv de persoane publice, anume că olandezii ar fi exportat profitul pentru a fenta statul și partenerii români, are acum toate șansele să rămână o afacere închisă.
Dosarul de insolvență al Van Oord – Sucursala Constanța a fost deschis în anul 2016 la cererea Comprest Util SRL Constanța, care a reclamat că a fost țepuită cu un milion de euro, pe de urma lucrărilor de extindere a plajelor turistice din municipiul Constanța. Compania locală încercase să recupereze această sumă pe calea unei ordonanțe de plată, însă s-a lovit de practici bizare la nivelul justiției locale. Astfel, o primă acțiune în materia ordonanței de plată a fost respinsă de Tribunalul Constanța, în anul 2016, pe motiv că Van Oord nu ar avea calitate procesuală pasivă. Olandezii, care au condus consorțiul implicat în extinderea plajelor, au invocat atunci că suma în litigiu ar fi datorată de un partener de consorțiu, respectiv compania SCT București SA, aparținând controversatului om de afaceri Horia Simu. În acele condiții, Comprest Util s-a îndreptat împotriva SCT, formulând o cerere de înscriere la masa credală a acestei companii care se afla în insolvență, sub supravegherea unui judecător sindic de la Tribunalul București. Instanța din Capitală a stabilit definitiv că datoria nu se află în patrimoniul SCT, sugerând că debitorul este Van Oord.
Pe baza acestei hotărâri, Comprest Util a deschis un nou dosar în materia ordonanței de plată împotriva Van Oord. Constănțenii au câștigat acțiunea pe fond, olandezii fiind obligați să achite datoria principală și penalități de întârziere. Însă Van Oord a formulat o contestație. Încă de la bun început, instanța competentă să soluționeze contestația a dispus suspendarea provizorie a ordonanței de plată până la judecarea procesului și a indicat în mod expres că această soluție ar fi definitivă. În realitate, așa cum avea să demonstreze Curtea de Apel Constanța, hotărârea de suspendare era supusă căii de atac. Eroarea Tribunalului a profitat din plin olandezilor, care au scăpat de la executarea silită. Mai departe, Tribunalul a admis contestația Van Oord și a anulat ordonanța de plată. Comprest Util a reclamat faptul că instanța s-a pronunțat pe toate excepțiile ridicate de olandezi, însă nu și pe excepțiile ridicate de compania românească.
Grigore Comănescu, proprietarul Comprest Util, a câștigat lupta cu gigantul Van Oord
După cum spuneam, în 2016, Comprest Util a deschis și un dosar de insolvență împotriva Van Oord. După luni bune de proces, judecătorul sindic de la Tribunalul Constanța a respins cererea. Comprest Util a contestat soluția la Curtea de Apel Constanța, iar instanța superioară, analizând dovezile aflate la dosar, a constatat că Van Oord este debitorul obligației de plată, stabilind totodată caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. În consecință, Curtea a dispus retrimiterea dosarului la judecătorul sindic de la Tribunal, cu misiunea expresă de a deschide procedura insolvenței împotriva Van Oord. Fiind reprezentați de o mare casă de avocatură din București, olandezii au reușit să tergiverseze luni bune intrarea în insolvență.
De altfel, de-a lungul tuturor proceselor la care ne-am referit până acum, olandezii au aplicat tehnica ”forfecării”, pasând răspunderea când pe sucursala din România, când pe firma-mamă din Olanda, în funcție de situație. Dacă juriștii Comprest Util susțineau că Van Oord Sucursala Constanța are patrimoniu propriu și poate răspunde pentru datoriile ei, olandezii argumentau că răspunderea aparține societății-mamă. Și invers, când s-a pus problema că răspunderea aparține societății-mamă, olandezii s-au contrazis fățiș susținând că sucursala are patrimoniu propriu și poate răspunde direct. Totul a fost gândit ca într-un meci de fotbal, presărat cu fente, când pe dreapta, când pe stânga, în funcție de așezarea adversarilor în teren.
Ultima încercare de tergiversare a avocaților Van Oord (un avocat pentru sucursala din România, un altul pentru firma-mamă din Olanda) s-a consumat la termenul din 15 ianuarie 2019. Atunci, avocații Van Oord România și Van Oord Olanda au trimis cereri de amânare, invocând că nu se pot prezenta la proces datorită ninsorii. La Constanța nu ningea deloc, iar fulguiala de la București nu reușise să închidă autostrada. În aceste condiții, judecătorul sindic a respins cererea de amânare. Precizăm că am participat la acest termen de judecată în rândul publicului interesat, astfel încât consemnarea de față are valoarea unei relatări. La un moment dat, în mod teatral, din sala de judecată s-a ridicat o avocată, care a depus din partea colegilor care lipseau o altă cerere de acordare a unui termen de o săptămână, în vederea achitării voluntare a debitului principal.
Instanța a încuviințat cererea, iar în răgazul de o săptămână, olandezii au achitat debitul principal, fără penalități de întârziere, menționând ca temei al plății hotărârea Curții de Apel la care ne-am referit mai sus. Procedând astfel, ei au evitat intrarea în insolvență. Riscul ca datele despre operațiunile lor financiare în România să ajungă la cunoștința opiniei publice a fost eliminat. Mai mult ca sigur, nu vom cunoaște niciodată detaliile care au condus la situația caraghioasă a prezentului, în care Van Oord Olanda se laudă cu profituri uriașe, în vreme ce sucursala din România a declarat pierderi și datorii imense, deși a încasat sute de milioane de euro de la statul român. Au fost persoane publice, inclusiv un consilier al primului-ministru, care au opinat că profitul Van Oord a fost exportat, pentru a se fenta impozitarea în România.
După cum spuneam, olandezii au plătit, pentru a evita să se afle mecanismul exact al pierderilor din România. Dar războiul juridic nu se termină aici. Ei au precizat că, deși au plătit în baza hotărârii Curții de Apel Constanța, nu recunosc debitul și vor deschide un proces pe dreptul comun împotriva Comprest Util. În mod normal, un asemenea demers ar fi nul din start, întrucât vorbim de o hotărâre definitivă a Curții de Apel, care a stabilit cu putere de lucru judecat că Van Oord este debitorul Comprest Util și că datoria este certă, lichidă și exigibilă. Acest adevăr judiciar nu poate fi răsturnat decât în căile extraordinare de atac ale contestației în anulare și revizuirii. Însă Van Oord a exercitat deja aceste căi extraordinare, pierzând atât contestația în anulare, cât și revizuirea. Doar o vrajă ar mai putea răsturna această situație deja răsturnată de prea multe ori.
