Exclusiv
Războiul dintre fraţii Haşotti şi omul de afaceri Grigore Comănescu se mută la Tulcea
Procesele dintre fraţii Haşotti şi omul de afaceri Grigore Comănescu au fost strămutate în judeţul Tulcea. Este vorba, în primul rând, despre dosarul civil 313/36/2016, în care senatorul Puiu Haşotti l-a chemat în judecată pe Grigore Comănescu, cerându-i daune morale de 500.000 de lei. Prin acţiunea sa, politicianul pretinde satisfacţie financiară pentru „acuzaţiile pe care mi le-a adus (Grigore Comănescu – n.r.) referitor la implicarea mea în pretinse activităţi ilegale”. Procesul este o reacţie a lui Puiu Haşotti la declaraţiile făcute de Grigore Comănescu pe 12 noiembrie 2015, cu ocazia unui miting de protest faţă de retrocedarea abuzivă a carierei sale de la Sibioara în favoarea unor septuagenare reprezentate convenţional de avocatul Ionel Haşotti, precum şi faţă de impunerea unei taxe fiscale aberante, de două milioane de euro, împotriva firmei sale, de către Primăria Năvodari, condusă atunci de Nicolae Matei, amic politic al lui Puiu Haşotti. Grigore Comănescu acuza implicarea din umbră a senatorului în tentativa de distrugere a afacerii sale. Politicianul a precizat că este absolut străin de problemele economice şi judiciare ale omului de afaceri şi că nu a acţionat prin intermediul fratelui său, al primarilor din Lumina şi Năvodari, al fostului prefect Eugen Bola şi altor persoane pentru ruinarea acestuia. „Legătura cu fratele meu, avocatul Ionel Haşotti, pe care pârâtul (Grigore Comănescu – n.r.) o evidenţiază obsesiv în fiecare declaraţie, este o legătură de rudenie, absolut normală, care nu implică niciun fel de imixtiuni ale mele în activitatea fratelui meu, sau invers”, arăta Puiu Haşotti în cererea de chemare în judecată. Politicianul insista că nu are nicio legătură cu activitatea fratelui său, că este un om corect şi onest, care nu şi-a folosit niciodată funcţia în scopuri ilicite. Puiu Haşotti mai arăta că a avut o relaţie strict profesională cu Nicolae Matei, ca de la senator la primar, şi că a participat la mitingul antijustiţie din 2012, în care s-a cerut eliberarea acestuia din puşcărie, la solicitarea năvodărenilor.
Acest dosar civil a fost de la bun început unul cu incidente procedurale. Astfel, primul judecător învestit cu soluţionarea litigiului a formulat cerere de abţinere, întrucât se pronunţase chiar în dosarul în care se dispusese retrocedarea carierei de la Sibioara către clienţii avocatului Ionel Haşotti. Evident, magistratul nu luase de bună alegaţia senatorului că ar fi cu totul străin de activitatea fratelui său. Cel mai probabil a privit-o ca pe o glumă bună, căci altfel nu ar fi avut motive să se abţină de la judecarea dosarului. Ulterior, dosarul a fost distribuit aleatoriu către judecătoarea Chirăţica Enache, care se pronunţase în alte două litigii referitoare la cariera de la Sibioara (respingând o cerere de revizuire a hotărârii de retrocedare şi dispunând, în baza unor motive nepevăzute de legea minelor, sistarea activităţilor extractive ale firmei Somaco Construct SRL, pe terenul retrocedat). Având bănuiala legitimă că procesul de la Constanţa nu putea fi imparţial, Grigore Comănescu a cerut strămutarea sa, iar Curtea de Apel Constanţa a declinat cauza la Tribunalul Tulcea.
Tot în judeţul Tulcea, însă de data aceasta la Judecătoria Babadag, a fost strămutat şi dosarul nr. 3879/212/2016, având ca obiect contestaţia la executare formulată de Somaco Construct SRL, compania minieră a lui Grigore Comănescu, împotriva moştenitorilor reprezentaţi de Ionel Haşotti, cei care au retrocedat cariera de la Sibioara. Somaco a cerut anularea actelor de executare silită întreprinse de moştenitori, în baza unei hotărâri judecătoreşti din anul 2013, prin care compania minieră a fost obligată să sisteze operaţiunile extractive, să demoleze construcţiile şi să evacueze echipamentele de pe terenul retrocedat. Din punct de vedere legal, dacă terenul era ocupat cu astfel de clădiri, utilaje şi exploatări, el nu putea fi retrocedat. Tocmai de aceea, reprezentanţii Somaco spun că în această hotărâre consistă dovada întregului abuz. Ei spun că Ionel Haşotti a obţinut retrocedarea susţinând că terenul era gol, iar apoi cu titlul obţinut prin flas intelectual a pornit o acţiune de demolare a construcţiilor, de eliberare a terenului de utilaje şi de sistare a operaţiunilor miniere, recunoscând astfel că terenul era „plin”. Cum se spune în popor, s-a dat singuri în primire. Speculând această contradicţie de tip schizofrenic, prin care terenul era şi gol şi plin, după intresele de moment ale moştenitorilor, Somaco a cerut în cadrul dosarului 3879/212/2016 înscrierea în fals a actelor de executare silită şi a contestat titlul autocontradictoriu. Aceste demersuri au fost primite de magistratul Judecătoriei Constanţa, învestit cu soluţionarea litigiului. În acest context, avocatul Ionel Haşotti a formulat cerere de recuzare a magistratului.
Fără a mai aştepta soluţionarea, Ionel Haşotti a revenit cu o altă cerere, pentru strămutarea procesului la o altă judecătorie de pe raza Curţii de Apel Constanţa. Printre motivele invocate de avocat se numărau starea de ostilitate pe care el personal ar fi avut-o cu judecătoarea de caz, refuzul judecătoarei de a amâna procesul, lipsa dosarului de fond în care se pronunţase hotărârea contestată de Somaco Construct (dosar ridicat in corpore de Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru a cerceta modul în care o hotărâre ievocabilă constitutivă de drepturi pentru Somaco Construct SRL, în privinţa carierei de la Sibioara, a fost revocată în mod ilegal, la instigarea lui Ionel Haşotti, aşa cum nu s-a mai întâmplat nicăieri în România). Însă chiar din primele rânduri ale cererii de strămutare, Ionel Haşotti arăta că intimata din această cauză, în speţă Somaco Construct SRL, a formulat o cerere de strămutare a dosarului 313/36/2016 care i-a fost admisă fără opoziţia reală a intimatului Puiu Haşotti. Nu spunem că avocatul se dovedea din nou mincinos, dar în mod riguros putem afirma că tocmai era foarte inexact. Căci Somaco Construct SRL nu avea nicio calitate în dosarul în care fratele său, Puiu Haşotti, se judeca împotriva persoanei fizice Grigore Comănescu. La fel de riguros putem constata utilitatea acestei inexactităţi, anume de a face să pară justificată cererea de strămutare, ca o egalitate de tratament. În realitate, fiind persoane diferite în cauze diferite, evindent că nu putea fi vorba de nicio egalitate de tratament. Însă, apropo de persoanele diferite, trebuie să recunoaştem că nu ne-am prins încă dacă evocarea lui Puiu Haşotti în acest dosar era o imixtiune sau nu în treburile acestuia. Reamintim că senatorul cere 500.000 de lei de la Grigore Comănescu, sugerând că el şi fratele său sunt ca două monade… fără imixtiuni între ele. Cererea de strămutare a fost aprobată de Curtea de Apel Constanţa pe 10 iunie 2016, atunci când s-a hotărât ca dosarul să fie trimis Judecătoriei Babadag, însă, atenţie, cu păstrarea actelor îndeplinite de Judecătoria Constanţa înainte de strămutare.
Istoria unui conflict care nu se mai termină
Războiul lui Grigore Comănescu cu fraţii Haşotti a început în anul 2009, atunci când omul de afaceri a aflat că o porţiune din perimetrul minier Sibioara, pe care-l obţinuse plătind patru milioane de euro, a fost retrocedată, pe blat, fără ştirea sa, unor septuagenare reprezentate în faţa instanţelor de judecată de avocatul Ionel Haşotti. Deşi compania lui Grigore Comănescu, Somaco Construct SRL, deţinea licenţa de exploatare exclusivă emisă de Guvernul României încă din anul anul 2001 şi avea titluri legale de folosinţă şi de proprietate asupra terenurilor din perimetrul minier, aceasta nici nu a fost citată în procesul de fond funciar. Pur şi simplu, s-au judecat septuagenarele reprezentate de Ionel Haşotti cu Primăria Lumina condusă de liberalul Ioan Roman, subordonatul politic al senatorului Puiu Haşotti, fratele avocatului. Mimând adversitatea, fratele şi subordonatul senatorului s-au înţeles să aducă un expert de la Brăila, care a consemnat în fals că terenul revendicat ar fi fost liber de sarcini (deşi nu era). Avocatul a îngroşat minciuna expertului, susţinând în pledoaria sa că pe terenul revendicat nu se afla nicio carieră activă, deşi se afla. De asemenea, a susţinut că nu exista nicio oprelişte legală în calea retrocedării, deşi articolul 1 aliniatul 4 din Legea 1/2000 era o oprelişte de netrecut, întrucât interzicea în mod expres retrocedarea terenurilor miniere.
După ce a obţinut proprietatea nudă a terenului în baza acestor falsuri epocale, avocatul nu a reuşit să le pună pe cele două bătrâne în posesia terenului minier. Pur şi simplu, Prefectul Judeţului Constanţa a emis, în anul 2011, o hotărâre de invalidare a cererii de punere în posesie, din cauză că terenul retrocedat scriptic se suprapunea peste şase loturi cu titluri de proprietate perfect valabile. În 2013, având susţinerea politică a senatorului Puiu Haşotti, prefect al judeţului Constanţa a fost numit Eugen Bola. Acesta a pistonat Primăria Lumina, cu zeci de adrese, să încalce hotărârea Prefecturii din anul 2011 şi să le pună în posesie pe bătrânele care câştigaseră retrocedarea prin fals şi fraudă la lege. Cum Primăria Lumina a refuzat să comită abuzul la care era îndemnată, Eugen Bola şi-a suflecat mânecile şi a comis cu mâna sa un abuz şi mai mare, anulând sub propria semnătură hotărârea prefectului din 2011, care intrase în circuitul civil şi îşi produsese efectele, nemaiputând fi revocată de iniţiator.
Haşotti şi amicul său
Totodată, un alt amic politic al senatorului Haşotti – l-am numit aici pe fostul primar al oraşului Năvodari, actualul puşcăriaş Nicolae Matei – a emis o impunere fiscală aberantă, de două milioane de euro, firmei Somaco Construct SRL, care deţine un complex turistic de patru stele, la Năvodari, pe malul lacului Siutghiol. Matei a pretins că firma lui Grigore Comănescu ar fi depozitat materiale de construcţie pe un teren al oraşului Năvodari, din zona de protecţie a lacului Siutghiol. În realitate, omul de afaceri amenajase malul lacului, cu acordul Apelor Române, consolidând terenul cu piatră şi un strat uniform de nisip, care crea aparenţa unei plaje naturale. În loc să aprecieze această faptă bună, Matei a inventat în sarcina binefăcătorului o taxă uriaşă, probabil cea mai mare din lume, care depăşeşte de zece ori valoarea de circulaţie a terenului. Potrivit Codului Fiscal, „taxa pe teren reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă…” (art. 256 alin. 3). Dar Primăria nu deţinea niciun contract de conceiune, închiriere, dare în administrare sau folosinţă a terenului respectiv cu Somaco Construct SRL. În plus, tot Codul Fiscal spune la articolul 257 litera i) că terenurile din zonele de protecţie nu pot fi impozitate. Aşadar, din punct de vedere legal, Primăria Năvodari nu putea solicita taxe şi impozite pentru terenul din zona de protecţie a lacului. În plus, terenul nici nu se afla în posesia Primăriei Năvodari, care nu-l putea concesiona, închiria sau da în administrare sau folosinţă, întrucât avea să obţină posesia lui abia în anul 2015, când s-a semnat un protocol de predare-primire între administraţia locală şi Apele Române (proprietarul iniţial al suprafeţei).
Puiu Haşotti la mitingul antijustiţie din 2012
Lăcomia şi deprinderile ilegale l-au dus pe Matei în mai multe stagii de arest preventiv şi chiar la o condamnare definitivă pe care o ispăşeşte în momentul de faţă. În timp ce primarul trăgea pentru păcatele lui, amicul său politic, Puiu Haşotti, care îndeplinea la acel moment demnitatea de ministru al culturii, a participat la un miting antijustiţie organizat la Năvodari şi a cerut cu guriţa lui eliberarea lui Matei din arestul preventiv. La ceva timp după intervenţia lui Haşotti, Matei avea să fie eliberat, prin decizia unei judecătoare care vânduse o proprietate către un politician liberal, dar care, mai ales, avea să-l amendeze, peste ceva timp, chiar pe Grigore Cămănescu, pentru că îndrăznise să formuleze o plângere de tergiversare a unui dosar penal, în care apărea şi numele fraţilor Haşotti. Nu în ultimul rând, acelaşi Matei avea să fie trimis în judecată, într-un alt dosar penal care viza retrocedarea ilegală a terenurilor din vecinătatea plajei de la Năvodari, alături de fosta judecătoare Corina Eugenia Jianu. Dar Jianu fusese chiar judecătoarea care admisese, în mod bizar, calitatea de persoane îndreptăţite la retrocedare celor două septuagenare reprezentate convenţional de Ionel Haşotti, în favoarea cărora s-a dispus restituirea terenului minier de la Sibioara. La fel de paradoxal, în rechizitoriul DNA de trimitere în judecată a lui Matei şi Jianu este menţionat şi numele avocatului Tudor Haşotti, fiul şi asociatul lui Ionel Haşotti, care l-ar fi anunţat telefonic pe unul din beneficiarii retrocedărilor aranjate de la Năvodari despre stadiul unui proces.
În noiembrie 2015, după ce Primăria Năvodari şi-a înscris la Cadastru dreptul de ipotecă legală asupra vilelor turistice ale firmei Somaco Construct SRL şi i-a poprit conturile bancare, angajaţii lui Grigore Comănescu au ieşit în stradă. Cu acea ocazie, omul de afaceri a declarat presei că în spatele abuzurilor se află fraţii Haşotti. Reacţia lui Puiu Haşotti a venit neîntârziată. Senatorul l-a dat în judecată pe Grigore Comănscu, solicitând daune morale de 500.000 de lei, pe motiv că singura sa relaţie cu Ionel Haşotti este aceea de rudenie, cei doi neavând imixtiuni unul în activitatea celuilalt.
