Cine nu îl așteaptă pe Moș Nicolae? Câți, însă, cunosc personajul istoric? El a existat! A fost Arhiepiscop al Mirelor Lichiei în secolul al IV-lea. A rămas în memoria tuturor pentru ridicarea unui tată din starea ingrată de degradare a sufletului pentru bani. El voia să ofere spre vânzare trupurile fiicelor sale a fost rușinat de gestul ierarhului care, peste noapte a aruncat trei pungi cu galbeni în casa aceluia pentru a-i îndrepta gândul.
Și s-a îndreptat și el, odată cu gândul său. I-a părut rău de ceea ce voia să facă și, mai mult decât atât, și-a îndreptat viața oferind-o lui Hristos până la moarte.
Azi. Toți vor să vină Moș Nicolae, însă nu pentru a le îndrepta viața, ci pentru a arunca punguțe cu galbeni peste geam. Încălțările pe care le curățăm de zor, sunt semnul îngreunării sufletului cu glodul neputințelor noastre. Ghetele grele ne țin pe loc. Nu putem merge mai departe rămânând înglodați. Noi spunem copiilor să le curețe pentru a primi daruri, însă nu le spunem și simbolic ce înseamnă să ai drumul către sine, către Dumnezeu mai limpede, nelăsând atârnate de suflet nepăsarea și răutatea, în fond glodul de pe ghete. Și, chiar și de nu le curățăm, tot primim ceva, o nuielușă, care să ne fie sprijin în pașii grei ai unor încălțări încărcate de noroi. Dar, fragilă fiind, nuielușa se va rupe, iar cei ce nu pătrund simbolul profund al gestualității ritualice din Ajunul și ziua Sfântului Nicolae, nu vor putea merge mai departe către Crăciun, către naștere Purității – mereu și mereu din aceeași Iesle înghețată a inimilor noastre.
