Exclusiv
Singurul politician constănţean care a scos lumea în stradă… în greva foamei. Dacă lumea uită, Haşotti mai pupă un mandat de senator
Puţini au fost constănţenii care au făcut carieră în politica mare, însă unul singur, Puiu Haşotti, a reuşit să scoată lumea în stradă… în greva foamei. În memoria internetului s-au păstat mai multe fotografii din octombrie – noiembrie 2012, când angajaţii RADEF RomâniaFilm au pichetat sediul Guvernului, cerând demisia ministrului de atunci al culturii, Puiu Haşotti. Pe pancartele purate de protestatari se putea citi: „Haşotti – demisia”, „Haşotti = mafia imobiliară” sau, pur şi simplu, „Greva foamei”.
Pleşu despre Haşotti: „Presupun că suferă de un tembelism intelectual acut”
În mandatul său meteoric de ministru al culturii în guvernul Victor Viorel Ponta I, constănţeanul Puiu Haşotti s-a remarcat, cu vârf şi îndesat, prin câteva fapte de amplu răsunet… negativ. A fost în primul rând opoziţia sa de a se preleva mostre de ADN din scheletul lui Vlaicu Vodă, pentru a se stabili dacă acesta a fost cuman, aşa cum afirma istoricul Neagu Djuvara. „Din punctul meu de vedere, important este ce au realizat aceşti domnitori pentru România. Important este că s-au simţit români”, îşi motiva Puiu Haşotti refuzul de a autoriza cercetarea genetică. Reacţia intelectualilor nu s-a lăsat mult aşteptată. Iată ce declara Andrei Pleşu, într-un interviu acordat Evenimentului Zilei, pe 30 august 2012: „Pentru mine, Puiu Haşotti încă nu s-a inventat. Nu ştiu cine este băiatul ăsta. Am auzit că este ministrul Culturii… Pe baza căror isprăvi a ajuns el în poziţia asta, nu ştiu. Am avut o mulţime de miniştri ai Culturii, dar toţi cei pe care i-am avut, chiar şi cei mai slabi, aveau un minim ambalaj cultural. Despre domnul Haşotti nu ştiu nimic. Nu ştiu cine e. Dacă e să mă iau după ce-a spus despre Neagu Djuvara (“Să-ţi fie ruşine Neagu Djuvara!”) trebuie să presupun că suferă de un tembelism intelectual acut. Şi, mai ales, că e de o ireversibilă proastă creştere.”.
Ministrul-protestatar. A cerut eliberarea unui primar arestat pentru corupţie
Un al doilea mare scandal în care a fost implicat ministrul culturii din primul guvern Ponta a fost mitingul anti-justiţie de la Năvodari, din 18 noiembrie 2012. Cocoţat la o tribună, alături de câţiva colegi de partid (PNL) şi de fostul viceprimar al oraşului Năvodari, actualul primar Florin Chelaru, Puiu Haşotti a cerut eliberarea din arestul preventiv a lui Nicolae Matei, primarul de atunci al respectivei localităţi, trimis la „beciul domnesc” de procurorii DNA pentru fapte de corupţie. În public se găseau numeroşi elevi ai şcolilor din Năvodari, scoşi din timpul orelor de curs, pentru a cere eliberarea coruptului. Protestatarii fluturau pancarte şi cearşafuri pe care scria: „Libertate pentru primarul Matei”, „Ne vrem primarul înapoi!”, „Dacă arestaţi nevinovaţi, arestaţi-ne şi pe noi!”. „Nicolae Matei nu a omorât pe nimeni, nu a tâlhărit pe nimeni, nu a făcut nici un fel de delict care să necesite judecarea lui în stare de arest, arestarea lui pentru o perioadă lungă, el trebuie cercetat în libertate. Nu este un amestec în treburile justiţiei, justiţia poate să decidă ca Nicolae Matei să aibă interdicţia de a părăsi ţara, dar trebuie să fie liber aici cu voi.”, spunea Puiu Haşotti la mitingul de pomină.
Consiliul Superior al Magistraturii l-a contrazis total pe Haşotti, calificând declaraţiile sale drept un amestec flagrant în treburile justiţiei, o încercare de intimidare a magistraţilor care urmau să judece recursul lui Matei faţă de arestarea preventivă, precum şi un gest interzis în mod expres miniştrilor în funcţie chiar de Comisia Europeană, printr-o directivă obligatorie.
Cum să distrugi o regie cu rezultate
În timp ce urla cu gloatele pe străzi pentru eliberarea unui corupt, Puiu Haşotti era contestat vehement de sindicaliştii de la RADEF RomâniaFilm, care se aflau în greva foamei, cerând demisia acestuia şi revocarea unei hotărâri dezastruoase a suferindului de presupus „tembelism intelectual acut” (apud Andrei Pleşu). Când Haşotti urcase în scaunul de ministru, regia din subordinea sa înregistra, deja la al treilea an consecutiv, rezultate mai bune. Câteva săli de cinema fuseseră complet modernizate, digitalizate şi rebrenduite cu numele unor slujitori ai cinematografiei româneşti, precum Sergiu Nicolaescu sau Florin Piersic. O caravană a filmului românesc reuşise, în trei ani, să adune 100.000 de spectatori pentru RomâniaFilm. Însă proaspătul ministru a găsit oportun să-l cheme în biroul său pe Marius Iuraşcu, directorul regiei care reuşise această relansare a activităţii, ca să-i ceară demisia. „Din păcate, în această frumoasă ţară, gândirea unor guvernanţi, numiţi politic în scaune care nu li se potrivesc, nu analizează rezultatele din punct de vedere managerial, ei ştiu doar un lucru: cum să distrugă! Stau şi mă gândesc, cu ce i-am greşit d-lui Puiu Haşotti, actualul ministru al Culturii şi Patrimoniului Naţional, când mi-a cerut demisia? De ce, înainte de a mă chema în biroul său somptuos, de a se uita la mine ca la un duşman (chiar dacă ne vedeam pentru prima dată), nu a cerut informaţii de la angajaţii ministerului, ca să înţeleagă ce rezultate de excepţie a avut regia în ultimii trei ani?”, scria Marius Iuraşcu într-o scrisoare publică adresată guvernanţilor la începutul lunii octombrie 2012.
Haşotti n-avea timp de greviştii foamei. Era prea ocupat să scoată un corupt din puşcărie
Pe 3 octombrie 2012, angajaţii RADEF au început să picheteze Ministerul Culturii, pentru a cere anularea Ordinului 2483 din 19 septembrie 2012, semnat de Puiu Haşotti, cu privire la schimbarea Consiliului de Administraţie al regiei. Speriat de proteste, Haşotti l-a revocat pe unul din membrii numiţi anterior, desigur pe cel mai controversat dintre ei, însă a refuzat să anuleze ordinul în integralitatea sa. O vreme, sindicaliştii au încetat protestele, însă observând că lucrurile nu merg în direcţia cea bună, au revenit în stradă, la mijlocul lunii octombrie 2012, pichetând sediul Guvernului. Pe 12 noiembrie 2012, trei dintre liderii de sindicat de la RADEF au intrat în greva foamei, exercitând această formă de protest timp de 15 zile. Pentru perioade mai scurte de timp, şi alţi angajaţi ai regiei au recurs la greva foamei sau la greva de tip japonez. Ministrul a cărui demisie o cereau oamenii de film nu s-a sinchisit prea tare, fiind prea ocupat să participe la mitingul anti-justiţie de la Năvodari, la care ne-am referit mai sus. Libertatea unui corupt era mai importantă pentru domnia sa decât sănătatea greviştilor foamei.
Haşotti, acuzat că făcea interesele lui Sorin Vişenescu la Sahia Film
În mod paradoxal, pe una din pancartele folosite de grevişti în timpul protestelor scria: „Haşotti = mafia imobiliară”. Deşi sindicaliştii nu au prezentat niciodată public dovezi care să justifice semnul egalităţii dintre Haşotti şi mafia imobiliară, aşa, ca dintr-un senin absolut, pe 4 decembrie 2012, directorul de la Sahia Film SA, o altă societate din subordinea Ministerului Culturii, avea să arunce pe piaţă acuzaţii similare, de data aceasta cu ceva elemente justificative. Dan Mocănescu aflase pe 24 noiembrie 2012 că fusese suspendat de la conducerea Sahia Film începând cu 1 noiembrie 2012. Acesta a susţinut în faţa presei că a fost îndepărtat din funcţie, deoarece ministrul culturii, Puiu Haşotti, ar fi avut interese legate de firma Transeuro, la rândul ei interesată să pună mâna pe două imobile extrem de valoroase ale Sahia Film, din Capitală. Transeuro ocupa deja, de şapte ani, din care de doi ani fără contract, un sediu al Sahia Film de pe bulevardul Aviatorilor. „Sahia din Aviatorilor este ocupat cu complicitatea lui Haşotti. (…) La câteva zile de la instalare, noul ministru, domnul Puiu Haşotti, a grăbit o serie de măsuri, decizii sau ordine, a încălcat legi, principii, reguli elementare, în scopuri cu totul străine interesului public”, spunea Mocănescu în 2012, sugerând că întreaga conduită a ministrului urmărea favorizarea lui Sorin Vergiliu Vişenescu, patronul Transeuro. „Dacă am nu ştiu ce interese, la nu ştiu ce spune dânsul, să vină DNA să ancheteze”, a declarat la momentul scandalului Puiu Haşotti, citat de Evenimentul Zilei.
Tunul de la Coresi
Legăturile lui Haşotti cu afaceristul Sorin Vişenescu erau deja de notorietate. Într-una din cele trei fotografii ale milionarului Vişenescu disponibile pe internet, acesta apărea alături de Puiu Haşotti. Însă legăturile aveau să fie demonstrate într-un serial de investigaţii publicat de România Liberă la începutul acestui an. Reporterii RL au „dezgropat” o declaraţie a lui Ioan Păun Otiman, fost senator PNL şi fost rector al Institutului de Agronomie din Timişoara care spusese, la mijlocul anilor 2000, că Sorin Vişenescu i-ar fi oferit mită ca să nu se opună preluării de către acesta din urmă a unui teren al Agronomiei. Contactat în 2016 de redactorii România Liberă, Vişenescu a negat că i-ar fi oferit mită lui Otiman şi a precizat că l-a cunoscut pe acesta la Hotelul Parlamentarilor, unde mergea să-şi bea cafeaua alături de „cel mai bun prieten” al său, Puiu Haşotti. Tot România Liberă a mai demonstrat că, în perioada în care a fost ministru al culturii, Puiu Haşotti a numit un consiliu de administraţie la Imprimeriile Coresi, care a vândut terenuri ale acesteia, la preţuri cu mult subevaluate, către apropiaţi ai grupării Vişenescu. Gruparea Vişenescu a dezvoltat la Constanţa cartierul rezidenţial Tomis Plus din partea de nord a oraşului. De asemenea, gruparea a privatizat fostul ICIL, după care a demolat vechile hale de producţie şi a vândut terenul către hypermarketul Kaufland. Mai mulţi oameni din anturajul milionarului au fost implicaţi în retocedarea unor imobile din Constanţa. În sfârşit, una din firmele fanion al grupării Vişenescu, Traseuro Import-Export SRL, a fost reprezentată în instanţele de judecată de fratele lui Puiu Haşotti, avocatul Ionel Haşotti (dosarele 1562/36/2009 şi 458/36/2010 ale Curţii de Apel Constanţa).
Somnul naţiunii (sic!) naşte monştri
În 2012, sindicaliştii de la RADEF RomâniaFilm i-au făcut plângere penală lui Puiu Haşotti. În 2015, aceştia au depus o nouă plângere referitoare la activitatea mai multor miniştri ai culturii care ar fi afectat negativ activitatea regiei. Printre demnitarii denunţaţi se regăsea şi Puiu Haşotti. Nimic nu s-a mai auzit de atunci despre soarta acestor dosare penale, în spaţiul public. De altfel şi prestaţiile din acea perioadă ale lui Puiu Haşotti par să intre într-o zodie a uitării, mai ales că presa constănţeană nu le-a mediatizat şi nu le-a pus în discuţie niciodată. Pe acest fond, politicianul trage sforile pentru a mai prinde un nou mandat de senator, aşa cum titra presa locală constănţeană. Haşotti este parlamentar din anul 1996.
