Societate
Venus din Tomis, un exponat cu o istorie formidabilă din colecția MINAC
Mulți oameni și-ar dori să ajungă o dată în viață la Luvru, ca să o vadă pe Venus din Milo. Statuia din marmură fascinează umanitatea din 1820, de când a fost descoperită pe o insulă din Marea Egee, de către un țăran grec. Acesta încerca să recupereze niște pietre dintr-o adunătură de ruine antice, atunci când zeița iubirii și a frumuseții i s-a dezvăluit în toată splendoarea ei.
Într-o altă ipostază iconografică, zeița poate fi cunoscută și la Constanța. Ne referim aici la statuia Venus din Tomis, care face parte din colecția permanentă a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța. Exponatul are o istorie formidabilă. Capul angelic al Venerei a fost descoperit în anul 1973, în apropiere de Piața Ovidiu, în timp ce se săpa un șanț pentru rețeaua de telefonie. Timp de 31 de ani, cercetătorii nu au avut indicii suficiente pentru a include artefactul într-o tipologie. Căci sunt mai multe tipuri iconice de Venere (după numele roman) sau Afrodite (după numele grec). Cele mai importante sunt Afrodita Anadyomene (cu elemente care indică originea marină a zeității născute din spuma mării; în multe exemplare ale acestui tip iconic, zeița apare alături de un delfin sau în ipostaze ce sugerează ieșirea din apă); Venus Pudica (în care zeitatea își acoperă nuditatea), Venus Genetrix (fondatoare a familiei, protectoare a căsătoriei).
La 31 de ani distanță, în 2004, a fost găsit și corpul zeiței de la Tomis, cu ocazia săpăturilor ce se făceau atunci în Zona Peninsulară pentru rețeaua de canalizare, nu departe de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța. Artefactul a fost examinat de regretata Zaharia (Zizi) Covacef, arheolog de mare valoare, considerată cea mai importantă specialistă din Dobrogea în arta romană. Tot ea a făcut și descoperirea capului de Veneră, din 1973. Și cunoscând acest artefact, a opinat de la prima vedere, după cum avea să mărturisească într-un interviu, că cele două fragmente sunt desprinse dintr-un întreg. Într-adevăr, corpul Venerei se îmbina perfect cu capul descoperit cu 31 de ani mai devreme. Iar acum, s-a putut determina exact tipologia statuii și datarea perioadei în care a fost sculptată.
Redăm mai jos prezentarea exponatului făcută de Zaharia Covacef și care se regăsește pe site-ul MINAC:
Statuia „Venus din Tomis”
Nr Inv 20743.
Marmură de culoare albă, cu cristale mici, șlefuită până la transparență;
H statuie 0.565 m, h totală 0.827 m.
A fost descoperită în Piața Ovidiu, colț cu str. Traian, din Constanța cu prilejul unor lucrări edilitar-gospodărești, în două etape: în anul 1973 (capul) și în anul 2004 (corpul și brațul drept).
Este expusă în sala „Tezaur”.
Întreaga piesă, inclusiv soclul și suportul de susținere din spatele zeiței, este lucrată dintr-o singură bucată de marmură. Foarte interesantă este realizarea soclului. Partea de jos, susținută de patru picioare , are forma unui altar cu profilaturile – superioară și inferioară – lucrate diferit; deasupra acestui soclu este realizat un altul […]
Statuia Venus din Tomis aparține tipului Aphrodita Anadyomene într-o ipostază inedită: zeița este reprezentată în momentul în care a ieșit din baie, cu veșmântul lăsat la picioare în fața ei și își prinde brățările (periscelides) la glezne. […]
Poziția capului sugerează că zeița privea în jur pentru a nu fi surprinsă în totală nuditate. Peste veșmântul căzut la picioarele ei se află un delfin – indiciu al caracterului marin al zeiței.
Zeița este perfectă; corpul bine proporționat, chipul divin. Părul bogat, cu onduleuri mari, este despărțit printr-o cărare mediană. […]
Chipul are un oval delicat și neted. Ochii alungiți, cu colțul extern în jos, au pleoape grele și pupila tratată plastic. Nasul este drept, obrajii plini. Gura mică, cu buze senzuale, are colțurile lăsate în jos, într-o foarte umană expresie de mirare și îngrijorare.
Venus este surprinsă într-o mișcare instantanee: aplecată ușor, umărul drept – datorită mișcării mâinii – este puțin mai jos decât celălalt. Piciorul stâng este îndoit și ridicat din genunchi pentru a permite prinderea brățării de gleznă.
Caracteristicile stilistice și tehnice – eleganța înclinării capului și corpului, șlefuirea deosebită a marmurei – sunt elemente care permit datarea piesei la mijlocul secolului al II-lea p. Chr.
(Zaharia Covacef, Sculptura antică din expoziția de bază a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2011, p. 92.)”.
Venus din Tomis își așteaptă vizitatorii la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța. În colecția muzeului se mai găsesc alte două statuete ale zeiței, ”Venus cu Eros în brațe” și ”Venus cu Eros pe delfin”.
