Polițiştii de frontieră din cadrul Gărzii de Coastă au scos din Marea Neagră, în apropierea gurii de vărsare a brațului Sulina, 440 metri de plase din nailon și fir textil cu 42 kilograme de pește.
Ieri, 22 iunie, polițiștii de frontieră din cadrul Grupului de Nave Sulina au desfășurat o acțiune pe linia prevenirii și combaterii braconajului piscicol, ocazie cu care, pe Marea Neagră, în apropierea gurii de vărsare a brațului Sulina, au descoperit în apă mai multe plase cu captură de pește în ele.
În urma verificărilor suplimentare s-a constatat faptul că lungimea totală a plaselor din nailon și fir textil este de 440 metri și cantitatea de pește este de 42 kg, specia sânger, și un exemplar de sturion.
Întreaga cantitate de pește a fost predată unei societăți comerciale de profil, cu excepția sturionului care a fost eliberat în mediul natural, iar plasele au fost ridicate în vederea confiscării de către polițiștii de frontieră și introduse în camera de corpuri delicte a instituției.
Polițiştii de frontieră fac cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de braconaj piscicol, desfășurând activități specifice pentru identificarea autorilor.
Am devenit jurnalist în urmă cu foarte mulţi ani, pe la începutul lui 1992. Era dificil, pentru că lumea era avidă de informaţii, iar adunarea acestora presupunea foarte multă muncă. Redacţia ziarului Telegraf a constituit lansarea mea în presă, iar viaţa mea personală a devenit extrem de simplă: lucram de dimineaţa până în cursul nopţii. După vreo 6 ani, timp în care am început să fac şi televiziune, la TV Neptun, am decis să plec la subredacţia de Constanţa a ziarului Naţional. Acela a fost momentul în care am lucrat în paralel în presa scrisă şi în cea audio, la mai multe posturi de radio, începând cu Europa FM şi terminând cu Mix FM. A venit apoi perioada în care mi-am dorit mai mult şi am continuat să fac şi televiziune, la Antena 1, iar apoi la B1TV. Însă presa scrisă a rămas, mereu, marea mea pasiune. Am ajuns redactor şef adjunct la Observator de Constanţa, unde am rămas mai bine de 10 ani. Apoi am stabilit că ajunge cu genul acesta de muncă în care îţi neglizeji familia, că este cazul să fac altceva. Şi am devenit PR! După 5 ani, mi-am reamintit că doar presa mă satisface din toate punctele de vedere! Motiv pentru care ... iată-mă!
