Din ce vedem cu ochii noștri, ce citim în presă și ce vedem la televiziuni o concluzie se impune cât se poate de clar: turismul românesc este pe un trend crescător. Nu știm dacă putem compara zonele montane cu cele de pe malul Mării Negre. Eu cred că nu, și asta nu doar din pricina prețurilor și a preferințelor turiștilor. Depinde foarte mult și de condițiile de cazare și de posibilitățile de agrement pe care le oferă fiecare stațiune montană sau litorală în parte. Dacă mergi în Bucovina, pe lângă atracțiile turistice beneficiezi și de mâncare grozavă și nu foarte scumpă. În Maramureș poți vizita Cimitirul vesel de la Săpânța, poți să te plimbi prin munți sau cu mocănița. Și acolo mâncarea este foarte bună iar lumea e extrem de primitoare. Dacă ar fi să facem o analiză a României, indiferent la ce zonă geografică ne-am referi, avem minunății peste minunății care de-abia așteaptă să fie descoperite de către turiștii români și străini. Iar aceștia, cel puțin în anumite zone turistice ale țării au depășit un număr record. De ce nu vin și la mare? Putem veni cu o mulțime de explicații, una mai valabilă decât cealaltă. Dar, dat fiind faptul că azi am găsit o postare extrem de interesantă a lui Murad Mohammad, om care face turism de foarte mulți ani, atât pe litoral, cât și în București, o publicăm, fără nici un fel de comentariu. Iată ce a scris: ”Turismul românesc: Simptome, Diagnostic, Tratament: Din păcate, anii trec şi lucrurile nu se schimbă în această țară. Iar atunci când apare câte o schimbare, ea vine de la sine…Aşa cum toată lumea ştie, noi nu ne putem lăuda cu turismul pe care îl are România începând din anii “90 până acum. Acest lucru se bazează în primul rând pe lipsa de experiență şi lipsa de cultură a unei relații între industrie şi autoritățile locale şi centrale. Ne întâlnim, discutăm, încercăm să ne convingem unul pe celălalt că fiecare are dreptate, de multe ori mai luam şi masa împreună, iar apoi plecăm şi nu se mai întamplă absolut nimic până la următoarea întalnire. Totul se repetă. Indiferent cine este în funcție, în loc să încercăm să facem o imagine României, ne pasă mai mult de imaginea noastră proprie ca să-i mulțumim pe şefi şi mai putin pe cei care aşteaptă o soluție de la noi. Primarii sunt foarte atenți doar cu câteva luni înainte de alegeri. Devin mai populari, mai aproape de oameni, cu lacrimi în ochi, mai sentimentali, doar doar cu gândul la un nou mandat. Miniştrii se bucură de scaunul luxos de la birou , cu patru cinci consilieri bine aleşi si de laudele lor de zi cu zi, auzind numai vorbe precum: “Domnule Ministru, ați fost pe fază, lumea vă aplaudă, vă apreciază”, iar domnul ministru imediat se crede la un nivel mult mai înalt, astfel încât nu mai vede ce este pe pământ. Iar oamenii de afaceri se chinuie şi sunt preocupați să încerce să se bazeze doar pe ei înşişi . Ei percep statul numai prin cuvintele control si taxe. De cate ori are nevoie un mare şef să îşi arate puterea, aruncă omul de afaceri într-un cuptor ca sa iasa fum. Cu cât iese mai mult fum, cu atât şeful unei institutii este mai apreciat si mai stabil pe funcție. Sunt peste 67 instituții care pot baga orice firma în faliment, însă NU există nicio instituție care sa scoată o firmă din faliment. Dacă eşti român şi îți asumi o investitie importantă, nu numai că nu te sprijină statul precum o face cu multimaționale, ci te caută statul să vadă de unde ai avut sau de unde ai bani. Parca am fi condamnati, ma refer la oamenii romani de afeceri şi la capitalul românesc, sa nu depasim limita de afaceri de un chiosc, un mic atelier, o tarabă sau un cabinet individual. Când oare se schimbă acest lucru? Când putem crea un pod de comunicare între mediul privat si instituțiile abilitare ale statului? Cu totii avem un singur scop. O Românie bazată pe o economie puternică, găsirea celor mai bune soluții pentru prosperitate şi cele mai bune condiții pentru a crea un confort romanilor să traiasca în România. Visez ca toată clasa politică, mediul de afacere şi toate instituțiile importante in România să stea la o masă rotundă şi să punā punct celor intamplate. Să invățăm din greselile trecutului şi sa ne gândim la generația viitoare, la copiii noştri, ce sa le lăsam în urmă pentru a nu fi condamnati de istorie sau cel puțin, această perioadă destul de tristă sa fie stearsă pentru că n-a lasat nimic bun cu care să ne putem lăuda. Noi, oamenii de afaceri, cu toate că pentru noi speranțele au devenit o monedă foarte rară, totuşi sperăm în fiecare zi şi de fiecare dată ca ne vom regăsi, astfel incat munca şi efortul nostru să fie apreciat pentru tot ceea ce facem în contul şi pentru România.” Credeți că are dreptate în ceea ce a scris? Vă aștept răspunsurile!
